Naționala încă umple stadioane într-un fotbal în care “nimeni la meci” e deviza. Națioanala încă atrage sponsori, într-un fotbal în care insolvența e al doilea nume. Naționala încă produce idei de marketing, într-un fotbal în care blazarea e omniprezentă.

Există mai multe explicații. Am criticat noul FRF cel puțin la fel de mult ca pe cel vechi. Am făcut-o și când alții ezitau, la începuturile lui Răzvan Burleanu.

Asta nu mă împiedică se remarc și lucrurile bune care se întâmplă la FRF. Și, da, la marketing și comunicare se întâmplă lucruri bune. E adevărat că obiectul de activitate principal este fotbalul, iar la acest capitol suferă Federația, dar asta nu e sigur vina celor de la marketing și comunicare, ba chiar e mai greu pentru ei în condițiile astea, în care uneori trebuie să promoveze… aproape nimic!

Altundeva vreau să ajung însă. Măcar o mică parte din interesul asupra naționalei revine unor oameni care se văd mai puțin. Eu îi cunosc pe majoritatea dintre ei, motiv pentru care îmi permit să vorbesc despre ei, deși nu ne-am mai văzut, și chiar vorbit, cam de mult timp. Ei au inventat o comunitate. Ei ne-au prezentat actualii fotbaliști ai naționalei într-un fel inedit. Ei ne-au adus povești ale unor foști mari fotbaliști care altfel ar fi rămas doar în amintirea lor. Ei încearcă zi de zi să pună în umbră încrâncenarea, ura, scandalurile, nemulțumirile, și să scoată în evidență spectacolul, bucuria, pasiunea, eroii.

Credeți-mă pe cuvânt, e greu de tot ce vor ei să facă. De fapt, ceea ce fac. Uneori le iese și lor mai bine, alteori nu. Dar fac asta zi de zi de zi de zi.

Ei sunt 12. Mă rog, cred că sunt mai puțini ei de fapt, dar fac www.eusunt12.ro și tot ceea ce e în jurul site-ului, de la Facebook și Youtube, până la Instagram, Twitter. Și TV. Și campanii. Și imnuri.

Răsfoiți puțin site-ul dacă nu mă credeți. Sau pagina de Facebook, cine mai citește site-uri azi, nu?

Mă interesează mai puțin că unii poate i-au ironizat, inclusiv, paradoxal, dintre fotbaliștii pe care îi promovează, alții nu i-au înțeles, unii au râs de ei. E o lume liberă. Uneori și pe mine m-au enervat. În urmă rămâne însă o campanie uriașă, mișto, în care merită felicitări chiar și sponsorul, Bergenbier, că a înțeles că nu el trebuie să fie mesajul principal. Ceea ce iar e uriaș. Sper să continue la fel, mult și (chiar mai) bine.

Disclaimer: da, sunt chiar prieten cu o parte din ei, dar nu, nici nu s-ar fi gândit să-mi sugereze să scriu așa ceva, am făcut-o nu pentru că sunt prieten, ci ca să-i felicit pentru toată munca lor. Premiul ăsta e ultra-meritat.