Federația Română de Sigle de fotbal a mai lansat o siglă, capitol la care nu cred că îi poate contesta nimeni performanțele, chiar și pe plan mondial. Nu o comentez aici că până la urmă ține și de gusturi, dar mai ales pentru că mi se pare irelevantă în acest moment și, implicit, destul de plictisitoare ca subiect. Are trei culori (le bănuiți mă gândesc) și o acvilă gen, dar ce am descris eu în trei cuvinte, Federația a pus în mult mai multe și mai pompoase. Iată, această acvilă tricoloră și pătrățoasă cuprinde nici mai mult, nici mai puțin decât “cridibilitate și onoare, performanță și progres, patriotism și implicare socială, parteneriat și susținere, pasiune și spectacol”. Da, toate într-o acvilă. Nu o invidiez, câtă responsabilitate pe umerii aripile ei.

Sigla este însoțită însă și de un videoclip care, bineînțeles, mi-a atras mai mult atenția, pentru că, desigur, cine mai citește o carte când poate vedea filmul, nu? Iată filmul:

“Not too baaaad”, cum ar zice Djokovic Mai întâi am crezut că e despre Federația din Spania sau Germania, că e cu performanțe și alte din astea, dar nu, e totuși despre România! Curg cadrele cu suporteri, copii, competiții etc etc etc, mai puțin cu gaura uriașă din buget, sau n-am văzut eu, deși m-am uitat destul de atent, după cum puteți remarca.

Suficient de atent chiar ca să uit că de fapt era vorba de o nouă siglă, pare mai degrabă lansarea cele de-a treia candidaturi a domnului președinte, elementul constant repetitivă care leagă prin apariția permanentă toate cuvintele pompoase de mai sus: Răzvan Burleanu! De nu mai puțin de patru ori (și jumătate) apare șeful FRF în clipul de doar 1 minut și 41 de secunde, de altfel singurul care apare de mai multe ori. Și apare de fapt în primele 50 de secundă, deci o performanță de o apariție la 12,5 secunde. Not too baaaad, din nou.

Cum apare?

Președintele

La secunda 15, ni se strecoară după Arena Națională filmată din elicopter, fix după cuvintele “Performanța marilor stadioane”, probabil pentru că, din păcate, nu se putea ilustra aici cu o performanță a marilor stadioane, gen calificare a naționalei la Mondial de exemplu, că nu există, așa că Burleanu în fruntea Adunării Generale e “the next best thing”. Fix când ne apare în cadru, pe sunet se aude “generațiile învingătoare se nasc și se formează, nu se inventează”. Să-i mulțumim așadar președintelui că s-a născut!

Șeful de comiție

La secunda 35, domnul Burleanu stă în fruntea unei comiții sau ceva. Nu se vede clar, că aici e cam departe în cadru. Sper că fotograful a fost amendat pentru acest regretabil incident. Pe audio, cuvântul este “credibilitate”.

Omul între oameni

Colegul vinovat de la punctul precedent a fost salvat de următorul cadru, imediat la 3 secunde distanță, când Burleanu apare în mijlocul familiei fotbalului românesc. De data asta în pulover, casual, că ne mai și odihnim, nu doar muncim.

Cum însă familia fotbalului e mare, merge un cadru aproape identic și la secunda 39, cu puțin zoom pe centru și burn pe margini, să se vadă mai bine esențialul.

Pentru că sunt atât de asemănătoare imaginile, le-am numărat ca 1,5 în loc de 2, să fim corecți.

Audio aflăm că “nu ne mulțumim cu puțin”.

Tăietorul de panglici

Aici zâmbetul deja nu mai poate fi ascuns. Zâmbetul președintelui FRF zic. Tăierea unei panglici face trecerea necesară dincolo de fotbal, acolo unde orice se inaugurează panglica e prea mică pentru câți trebuie să o taie.

E abia secunda 50, dar deja povestea importantă e scrisă, pot apărea de aici și sportivii.

Nu-mi rămâne să mai adaug decât atât: abia aștept următoare siglă! Sau următoare premiere gen:

Nimeni: l-am premiat pe Burleanu!

FRF: WOW