Povestea începe miercuri după-amiază când am hotărât să valorific ziua liberă de joi (așa se întâmplă când lucrezi duminica) încercând să bifez prima zi de schi din sezonul 2014-15. Și cum îi șade bine bucureșteanului, fie el și adoptat, am ales Valea Prahovei. Nu că aș fi avut multe variante pentru o zi.

Mai întâi, un telefon la un hotel șmecher din Poiana Brașov, de control:

– Bună ziua, înainte de o eventuală rezervare, am două întrebări: în primul rând dacă se schiază în Poiană și, în al doilea rând, dacă sunt pornite instalațiile

– Îmi pare rău, sunt prea multe întrebări deodată și nu pot să vă răspund

– … (adică uluiala mea că nu poate scoate capul pe geam să vadă dacă trece cineva pe schiuri)

– Pot să vă spun doar că am auzit că s-a schiat în weekend…

– Superb, am văzut și eu la știri, la ProTV. Bine, mulțumesc, revin pentru rezervare.

N-am mai revenit, dar am hotărât să plec la risc. Așa că a doua zi dimineața am scos echipamentul și am pornit la drum pe la 8. În mai puțin de două ore eram la Sinaia, unde am făcut prima oprire. Parcagiul habar n-avea dacă se poate schia (parcă am văzut niște oameni cu schiuri), iar casiera n-a apărut în cele zece minute cât m-am învârtit pe la telecabină. Cum n-am schiat niciodată la Sinaia, am zis să nu debutez cu un eșec, așa că am plecat la Predeal. Am făcut o coborâre acolo, după care telescaunul s-a închis – condițiile erau foarte, foarte proaste.

Predeal: cărare pe post de pârtie

Așa că pe la prânz am ajuns la Poiană. Parcagiul mi-a confirmat că au urcat oameni cu schiuri așa că mi-a fost de ajuns. Chiar dacă pe ușa telecabinei scria mare, cu bold, caps și underline, dar fără diacritice: ”PARTIILE NU SUNT DESCHISE”. Teoretic pârtiile sunt închise, telecabina e deschisă doar pentru turiști care vor să vadă vârful Postăvaru în teniși. Probabil că asta înseamnă că vei coborî pe propria răspundere. Nu ți se garantează nici minimul de condiții, dar nici nu te oprește nimeni să urci cu schiuri sau snowboard.

În două zile am făcut vreo zece coborâri. Vă spun mai departe condițiile, cu precizarea că ele sunt valabile pentru 4 decembrie 2014, o zi în afara weekend-ului, de început de sezon. Condițiile astea vor fi probabil valabile doar în zile similare. Cum eu n-am găsit asemenea informații înainte să plec, în schimb la fiecare coborâre eram întrebat de oameni ”Cum e?”, am zis că pot fi totuși utile:

• În Poiana erau puțini turiști, foarte puține mașini și chiar mai puțini oameni pe pârtie. N-am fost simultan mai mult de 10 oameni pe pârtie. Am parcat la ușa telecabinei. Pe toate le consider avantaje. E un sentiment incredibil să schiezi practic singur, să ai o pârtie toată a ta!
• Singura telecabină deschisă era Kantzel. Nefiind oficial deschis sezonul, iar pârtiile teoretic închise, există doar varianta clasică de a cumpăra câte o urcare, la 20 de ron pentru adulți. Există și varianta urcare+coborâre la 35 de ron, dar asta nu e pentru schiori. Telecabina nu pleacă imediat, ci după ce se mai strâng niște oameni, astfel că mai pierzi niște timp așteptând urcarea.
• Singura pârtie practicabilă (de schiori întregi la minte cel puțin) era Drumul Roșu, o pârtie albastră (ușoară), cu câteva segmente mai dificile, dar cu o lungime de peste 5 km. Fără oprire poate fi parcursă lejer în cel mult opt minute. Cu tot cu urcarea și așteptarea pentru o nouă urcare se consumă însă 20-30 de minute. Telecabina funcționează între 9 și 16, deci probabil, dacă ești chiar maniac, poți face vreo 15 coborâri într-o zi.
• Zăpadă puțină, dar plăcută. În zilele precedente fusese completată cu zăpadă artificială, dar cât am schiat eu, nu. Oricum, dată fiind ziua și vremea, eu m-am bucurat că e zăpadă, oricâtă ar fi ea.
• Există câteva porțiuni, în special în partea de jos, unde au ieșit la iveală crengi și pietre. Unele pietre spre bolovani. Tot acolo zăpada e și ceva mai fleșcăită. Au fost și câteva porțiuni, în partea de sus, de gheață. N-aș folosi cele mai bune/noi schiuri în perioada asta.
• Pârtia poate fi parcursă de orice schior ne-începător fără probleme din punctul meu de vedere, chiar și în condițiile de practicabilitate la limită.
• Barurile și restaurantele sunt deschise, inclusiv sus la capătul telecabinei Kantzel.
• Vremea a fost bună spre foarte bună. Temperaturi pozitive, 1-2-3 grade, prima zi parțial cu soare. Fără vânt, ceață doar sus în a doua zi.

Experiența de schi (ignorați tehnica îndoielnică, de schiat și de filmat) poate fi ceva mai clară din cele două video-uri filmate de mine, față-spate, cu camera GoPro din dotare.

Una peste alta, mi s-a părut că, pentru prima zi de schi din an, la început de decembrie, efortul și costul drumului au meritat. De aia am și rămas peste noapte. La alt hotel decât cel din debutul textului, dar povestea se încheie tot cu o recepționeră, la plecare:

– Nu vă supărați, cum a fost pe pârtie? Că a sunat cineva să mă întrebe dacă e zăpadă și eu i-am zis că se circulă fără probleme, dar de fapt voia să știe cum e pe pârtie. De unde să știu eu?

Acum e mai simplu: o să-i trimit linkul! De fapt, îl trimit la toate hotelurile.