Mă numesc Lucian Lipovan. Și Ciprian. M-am născut pe 18 septembrie 1979, la Timișoara. Nu-mi aduc aminte multe lucruri din copilărie. Iar unele sunt prea personale ca să le scriu aici.

Dar îmi aduc aminte cum mi-am făcut prima legitimație de presă la mașina de scris a surorii mele. Scrisesem pe ea numele cotidianului local, Renașterea bănățeană. Aveam vreo 12 ani. Tot pe atunci mă înregistram pe casete audio prezentând știri.

Habar n-aveam ce relevanță urmau să aibă poveștile astea în viața mea. Dar ele pot explica de ce am ajuns la Facultatea de Jurnalism, deși am terminat Liceul de Informatică. Mi-au plăcut și îmi plac calculatoarele și programarea și azi, dar până la urmă am fost între puținii dintr-un liceu cu profil real care am apucat-o spre facultate cu profil uman.

Nu sunt între cei care consideră inutilă Facultatea de Jurnalism. Eu am făcut-o la Universitatea de Vest (1998-2002). Cred că e atât de utilă cât vrei și o faci tu să fie utilă. Mie mi-a fost esențială. Făcusem deja un ziar cu colegii în liceu, am făcut unul și cu colegii din Facultate. Am cunoscut oameni din meseria asta, am lucrat cât am putut, pe unde am putut, fără să am pretenții.

Am ajuns mai întâi la Radio Timișoara, prin 2000. Colaborator cu primul ”salariu” de 5.000 de lei. Vechi. De fapt 4.950, mi s-au dat 5.000 și a trebuit să dau 50 rest. Nu mai știu exact cât valorau, dar extrem de puțin. Sper că țin bine minte sumele. Dar am iubit radioul. Nici nu avea cum să fie altfel, cu Nicolae Secoșan, de la care am învățat enorm. Am fost reporter, realizator de emisiuni și comentator de meciuri la radio. Am ajuns pe la vreo 100 de meciuri comentate prin liga a doua.

Și apoi la Fotbal vest. Cel mai bun săptămânal de sport din România, care rezistă și astăzi și sper să mai reziste mulți ani. Și acolo am învățat enorm de la Sandu Ususan sau Levente Balint. Era cam 2003-2004. Apoi am avut de ales. Mi-a fost foarte greu, dar viitorul îmi spune că am ales bine. Am preluat ediția de Vest a cotidianului ProSport în vara lui 2004. Era vârful presei sportive tipărite în România. ProSport ajungea cel mai vândut ziar central pe plan local. Am reușit asta alături de Vali Șerbănuț, Cristi Sertea, Szasz Istavan, Dan Jakabhazi și câțiva colaboratori. A fost o perioadă de vis.

După care Răzvan Cornețeanu și Dorin Chioțea m-au chemat la București. Redactor-șef adjunct la ProSport. Eu, din peluza anti Capitală a Timișoarei, mutat la București? Da, era o oportunitate prea bună. Am ajuns in ianuarie 2006.

Și sunt aici și astăzi. În 2014 mi-am încheiat, din proprie inițiativă, activitatea la ProSport. Am fost adjunct până în 2012, cu Dorin Chioțea, apoi Dan Filoti redactori-șefi. Din 2012 am fost vreo doi ani redactor-șef. Când îmi făceam legitimații la mașina de scris, când cumpăram primul număr din ProSport în 1997, nu puteam nici visa așa ceva.

Am optat însă în cele din urmă să merg doar pe televiziune. Colaboram la sport.ro din 2010, mai întâi ca invitat, apoi ca primul realizator al emisiunii de dimineață, apoi ca realizator al emisiunilor de dimineață și seara. Sunt și astăzi aici și sunt recunoscător că am ocazia să lucrez alături de Felix Drăghici și de o echipă grozavă. Nu am văzut nicăieri profesioniști mai mulți ca la ProTV.

Unde voi fi mâine? Nu știu. Probabil, la un moment dat, voi fi însă în afara presei. O meserie pe cât de frumoasă, pe atât de dificilă și care te consumă.

A venit 2018 și sunt parțial în afara presei. Am fondat Digital Media Team, unde, alături de prieteni foarte pricepuți facem content și marketing pentru cei interesați și de altceva decât cifre seci, exceluri și powerpoint-uri, deși le avem și pe astea. Apoi a apărut și We Love Sport, latura de sport a Digital Media Team, care muncește zi de zi pentru a susține un frumos proiect de content quality de sport, www.wesport.ro.

Am spus destule despre mine. Dacă mai vreți să aflați ceva, vă aștept cu un mesaj. Știți unde mă găsiți.