Sezonul de schi l-am deschis la Poiana Brașov, l-am continuat, tot cu o zi, la Semmering, în Austria, iar vârful l-am atins la Kaprun – Zell am See, tot în Austria.

Am fost prima dată în urmă cu vreo opt ani. Vara. Într-un cantonament al unei echipe de fotbal. Mi s-a părut cam cum îmi imaginam peisajele din poveștile fraților Grimm. Mi-am zis de atunci că trebuie să ajung și iarna, iar anul ăsta am ajuns. În continuare, aveți câteva informații despre cum a fost. Unele pot părea banale, dar eu știu cât am căutat după ele și cât mi-ar fi folosit să le fi scris altcineva înainte. Dacă aveți și întrebări, vă răspund cu drag.

DRUMUL

Dacă stai în vestul țări probabil cel mai convenabil e să mergi cu mașina, mai ales dacă sunteți mai mulți. Din București e mai complicat. Așa că am mers cu avionul. Problema e că nu există cursă mai apropiată decât Munchen. Cu escală poți ajunge la Salzburg. Eu am preferat Munchen, apoi de acolo cu trenul. Cu bilete luate din timp, inclusiv la tren, am ieșit bine ca preț. Iar trenurile sunt o adevărată desfătare în zonă. La dus am schimbat de două ori, fiecare tren a respectat orarul cu maximum 2-3 minute diferență. La întors, am avut 5 minute escală în Salzburg. Trei le-am petrecut așteptând următorul tren, care a sosit la fix. Biletele le-am luat online, cu vreo două luni înainte și la o treime din prețul verificat apoi în ziua respectivă. Trenurile sunt rapide, silențioase, odihnitoare, curate, moderne, ajung oriunde și au un program foarte bun. Gările sunt moderne, curate și încălzite, chiar dacă vorbim de vreo haltă dintr-un sătuc de munte.

Biletul de tren pentru două persoane de la Aeroportul din Munchen la Zell am See, cu două ”escale”. La Kaprun nu este gară, se ajunge cu taxi, autobuz sau shuttle de la hotel

Important e că poți să-ți planifici traseul la minut. Hai, la cinci minute. Fără teama că vei rata ceva. Rezervarea de locuri, acolo unde e posibilă, nu prea e necesară, sunt locuri destule în trenuri.

Șoselele sunt impecabile, curățate rapid și bine. Hotelurile au parcări, iar parcările de la pârtii sunt suficiente și bine organizate. Închiriatul unei mașini din Munchen mi s-a părut însă nejustificat de scump.

CAZAREA

Am stat la un hotel de patru stele din Kaprun, Hotel Zur Burg, rezervat prin Paralela 45 cu multe luni înainte, când avea o ofertă de 5 nopți la preț de 4. Am avut demipensiune cu mâncare ok și suficientă. Am avut camere frumoase, curate, cu balcon și vedere spre munte. Am avut piscină și zonă de relaxare. Și, chiar dacă hotelul nu e chiar în centru (ci la 3 minute pe jos – Kaprunul e foarte mic), am avut schi-bus în fața hotelului.

Cert e că orice hotel sau pensiune este ok. Toate sunt curate și cât de tradiționale posibil. Am preferat un hotel cu diverse facilități suplimentare pentru că nu toată lumea din grupul nostru schia. Pentru schiori e cu siguranță ok orice pensiune. Transportul către pârtii e foarte bine organizat, deci locul e mai puțin important dacă nu ești obsedat de confort.

SCHI

Prima zi am schiat pe ghețarul de lângă Kaprun, pe numele său Kitzsteinhorn, numele celui mai înalt vârf din zonă. Zona e mai mică, mai înaltă, deci și mai rece. E recomandată pe vreme bună, cu soare, altfel sus e urât. Frig e și când e soare, așa cum am prins eu. Pârtiile sunt de toate categoriile și bine întreținute. Mai neplăcut e ca transportul majoritar e cu teleschi-uri, cel puțin spre pârtiile care mi-au plăcut mie mai mult. Pe de altă parte, la anul se va inaugura o nouă gondolă până în vârf.

Zona de schi de lângă Kaprun. Poți ajunge până la 3.029 de metri

Până la 3.029 de metri se urcă inclusiv cu un funicular pe ultima porțiune, al cărui traseu îl puteți vedea aici.

Următoarele trei zile am schiat în Zell am See. Domeniul e mai mare. Altitudinea e mai mică. Pârtiile sunt mult mai multe, iar zona de medii, pentru mine, e mai ok. Roșiile sunt plăcute, dar și negrele, toate, sunt accesibile pentru un schior mediu. Dimineața se face coadă la prima urcare, 15-20 de minute cel mult, dar apoi n-am stat mai mult de câteva minute la nicio instalație.

Harta domeniului schiabil Zell am See, cu vârful Schimttenhohe la 2.000 de metri

Peisajul e superb, în special în locurile în care se vede lacul de jos. Restaurantele tradiționale sunt excelente. Pârtiile sunt mediu aglomerate, în special cele albastre se aglomerează mai mult.

Skipass-ul e scump. Pentru patru zile am plătit vreo 170 de euro. Reducerea pentru mai multe zile e neglijabilă, dacă nu sunteți siguri cât vreți să schiați, mai bine luați pe câte o zi. Skipass-ul include și o zonă mai mică din Kaprun, pe care nu am încercat-o.

ALTE ACTIVITĂȚI

Apreski-ul mi-a plăcut. Dar l-am remarcat doar la coborârea din zona Schmitten și în centru Kaprunului. Recomand Jagatee, pe pârtie însă mai puțin 🙂 . Un fel de Long Island Ice Tea, doar că e Hot Tea.

La Tauern Spa n-am fost, dar știu pe cineva care a fost. Merită, dar și costă. De la 20 de euro în sezon până la oricât, în funcție de tratamente sau masaje. Probabil cea mai bună variantă e un Day Pass, care începe de la vreo 50 de euro, dar include mai multe facilități.

Recomand neapărat, pentru pasionați, muzeul auto de la Hotelul Sportkristall.

Am încercat doar vreo două restaurante pentru că am avut demipensiune. Ambele mi-au plăcut. În Kaprun am remarcat un singur pub de noapte, cu diverse seri tematice, inclusiv cu muzică live. Atmosferă faină.

În rest, există shopping, dar mai ales în Zell am See. E concentrat mai ales pe echipament de schi. Prețurile sunt măricele, dacă nu dați peste vreo super ofertă.

Există nenumărate posibilități de alte activități, cel puțin așa arătau pliantele că n-am avut timp să le încerc: drumeții, cățărări, schi fond (inclusiv de noapte), sanie, patinaj etc

Urmează finalul de sezon, cu o săptămână într-un loc cu adevărat special. Dar, despre asta, într-un episod viitor 🙂