Decembrie e luna aceea din an în care mai apuc să mă uit la niște filme. Includ aici și seriale, deși la acest capitol mai degrabă recuperez din sezoane nevăzute ale unor producții deja cunoscute. Practic singurul serial nou pe care l-am văzut este Designated Survivor, al cărui prim sezon l-am urmărit integral pe Netflix. Și mi-a plăcut. Eu l-am regăsit pe Jack Bauer aka Kiefer Sutherland, chiar dacă într-o postură diferită. 24 a fost deschizător de drumuri în epoca serialelor, așa că m-am bucurat să-l revăd pe erou, fie și într-o poveste încă o dată cam trasă de păr. Serialul are însă suspans, chiar prea mult la final – sezonul se termină abrupt, deci dacă urăști să aștepți un sezon nou, mai bine ai răbdare până apare și următorul, undeva în martie. Și, apropo de seriale, la recomandarea unui prieten am descoperit cea mai tare aplicație din istoria aplicațiilor mobile. Mă rog, exagerez aici (puțin), dar pentru pasionații de seriale TVShow Time e un “accesoriu” obligatoriu.
În ce privește filmele, nu pot să încep decât cu Star Wars Rogue One. Știu și oameni cărora le-a plăcut, și oameni care îl detestă, toți fani ai seriei. Mie mi s-a părut decent, peste The Force Awakens. Are problema continuității, e vorba totuși despre episodul 3,5 practc. După cum remarca un meme, Star Wars are logica, în ce privește numărătoarea, seriei… Microsoft Windows: primele au fost de fapt episoadele 4, 5, 6, apoi au urmat 1, 2, 3, după care s-a făcut 7, iar acum 3,5. Și urmează 8… Posibil și din acest motiv, Rogue One nu lasă în urmă niște personaje care să facă istorie în timp. Povestea însă mi se pare necesară, iar punerea ei pe ecran bună.
Am mai văzut și mi-a plăcut Sully. Cam târziu ce-i drept, știu. Mi-a plăcut mai ales că mi-a completat povestea cu lucruri pe care nu le știam din acel incident altfel foarte cunoscut și mediatizat. Nu mă așteptam să aibă cu ce să mă țină “lipit” de ecran, dar s-a întâmplat.
La capitolul plusuri trec și The Accountant, chiar dacă având unele rezerve față de verosimilul poveștii, iar Ben Affleck nu mă convinge foarte tare nici cu acest rol. Povestea e însă mișto, deși nu poate fi mai mult decât o poveste în realitate.
Am mai tăiat de pe listă și Deepwater Horizon. Îl recomand, chiar dacă, spre deosebire de Sully, bazat tot pe o poveste reală, filmul cu Mark Whalberg în rolul principal nu mi se pare că acoperă suficient de bine cazul exploziei din 2010 a platformei de foraj. Cred că avea potențial chiar mai bun filmul.
În perioada următoare sper să apuc să văd cât mai multe dintre filmele vehiculate între favorite la Oscaruri. Văd că, astăzi, șansele cele mai mari le are La La Land, dar mie mi se par mai tentate următoarele în listă: Manchester by the Sea, Moonlight, Silence, Loving, Hacksaw Ridge sau Fences.
Pentru tot anul 2017 există o listă interesantă din care eu extrag câteva filme în mod special.
The Great Wall
Alien: Covenant
Dunkirk
Justice League
Darkest Hour
și, bineînțeles, Star Wars , episodul VIII
Rogue One nu este episodul 3.5. Toate filmele de genul ăsta (vom avea un film Han Solo în 2018) vor să umple locul lăsat de filmele de până acum. Oricare din filmele astea (A Star Wars Movie) pot fi văzute fără să știi ceva despre seria Star Wars. Mai sunt și altele care merită văzute: Guardians of the Galaxy 2, The Dark Tower, John Wick 2, Logan (!!!), Resident Evil: The Final Chapter. La filmele astea mă voi duce la cinema, chiar. Zilele astea are premiera Assassin’s Creed, acum trebuie să vânez The Great Wall pe la cinema undeva.
Așa e, dar în cazul ăsta “golul” e cam episodul 3,5 🙂
În cazul ăsta filmul umple bine golul, dar chiar nu e episodul 3.5. Eu unul consider filmele gen Rogue One niște povești diferite de episoade.
Puțin offtopic: dacă aș fi la Disney, aș face un film numai despre echipele de piloți din Star Wars. Sunt multe bătălii care nu au fost descrise în filme (doar dacă se înscriu în canon, evident).