… sau ce înseamnă, printre altele, să te mai califici pe la câte-un turneu final și să nici nu te faci de râs pe acolo. Te ține minte lumea. În ultimul număr din FourFourTwo, Matthew Okot din Belfast îi ”ceartă” pe ziariști că, într-un material dintr-un număr precedent despre cele mai frumoase meciuri din istoria Mondialelor, n-au inclus și România – Argentina din 1994.
Am trăit același sentiment când am citit materialul. Dar să o spună un nene din Belfast sună altfel. Sigur, e vorba și de Hagi acolo, nu doar de România. Ce zice Matthew, pentru cei care au studiat mai puțin engleza la școală: ”România – Argentina din 1994 trebuia menționat de asemenea, un meci fantastic în care au Hagi și Dumitrescu au învins Argentina fără Maradona. L-am văzut pe Hagi marcând cu piciorul drept, pentru Dumnezeu!”
Nu aveam neapărată nevoie de încă o dovadă a ceea ce a însemnat fotbalistul Hagi și România cu el. Dar pică bine din când în când una, mai ales pentru cei care au impresia că fotbalul a început cu Dodel…
Scrisoarea transmisă de un nord-irlandez revistei FourFourTwo
Strainii fac brusc un lapsus cand vine vorba de romani. E un documentar pe National Geographic numit The 80s(Anii ’80), care prezinta cele mai mari evenimente ale deceniului. Saptamana trecuta a fost o editie cu fotbalul. E indadmisibil ca intr-o ora de material nu au inclus si prima echipa din estul Europei care a castigat Cupa Campionilor si pararile antologice ale lui Dukadam. Ceva mai penibil nu am vazut in viata mea!