Ordinea e cât de cât cea a importanței. Lucruri realiste, adică, nu să câștigăm Mondialul de cricket, să se transfere Tănase la Barcelona, să vină Lucescu la națională, să avem stadioane precum Qatar-ul sau să poarte Anamaria Prodan o rochie decentă. Sau să existe iar Poli, o Poli și aia frumoasă. Nu, la astea nici nu îndrăznesc să visez. Mă refer la lucruri concrete și realizabile. Și cât mai sportive, nu birocratice, legale, care țin de insolvențe, DNA, pușcării sau comisii.

1. Simona Halep să câștige un turneu de Mare Șlem. Dacă, apoi, devine și nr. 1 mondial cu atât mai bine. Dar titlul îl merită, îl poate câștiga și sper să-l și câștige. Să demonstreze încă o dată, deși pentru mine nu mai e necesar, că nu e nicidecum un fake.

2. Liga I să nu dispară. Ok, nu e un risc chiar să dispară de tot. Dar să nu se descompună. Și așa fotbalul românesc e la un minim istoric în epoca lui, să-i zicem, modernă. Concret, asta înseamnă, în primul rând, să se plătească drepturile TV. De către unii sau de către alții, dar să se plătească. Și chiar țin la asta. O să râdeți, dar în continuare cel mai mult (ca timp alocat) urmăresc fotbalul intern. Asta e realitatea, chiar dacă, forțat de situație, o urmăresc practic pe net, nu pe TV. Știu că e la modă să te declari dezgustat de nivelul fotbalului românesc și să refuzi să-l mai urmărești. Obligație profesională sau nu, eu îl urmăresc. După ce se plătesc drepturile TV, mai sunt multe lucruri de făcut. Printre care să se plătească din nou drepturile TV, dar și altele. Nu le fac eu însă planul celor de la LPF, să-și facă treaba ei!

3. Să ne calificăm la Euro 2016. Cel mai ușor de realizat. Practic suntem calificați de când s-a stabilit noul format și s-a făcut tragerea la sorți. Dar ce frumos era când ne mai și calificam! Chiar și cu Pițurcă era frumos când ne calificam. Un turneu final fără să fim acolo își pierde mult din farmec pentru mine, cam pe modelul de la punctul 2. În plus, dacă nu ne calificăm, ce mai face Burleanu?!

4. Să avem echipă în Liga Campionilor. Nu (doar) pentru că va fi din nou la ea acasă, adică la ProTV. Ok, în primul rând de aia, că altfel se petrec tot felul de premiere istorice negative. Dar și pentru că, asemeni punctelor 2 și 3, e altceva când suntem și noi acolo, fie și doar la prima fază. Altfel, s-o câștige iar Real Madrid, e ok. Culmea, nu e chiar așa de greu, trebuie să nu mai facem asemenea erori.

5. Să nu mă mai simt străin la un meci al României. Adică, pare-se, ”cetățean”, cum am fost la România – Ungaria. Și, eventual, să nu mă mai simt singur la diverse meciuri de fotbal/baschet/handbal la care îmi trece prin cap să merg. Stadioane goale, săli goale, audiențe zero, se poate să dispară toate? E posibil să fie, paradoxal, cea mai dificilă dorință.

P.S. Le mulțumesc prietenilor de la tikitaka.ro pentru un fel de premiu pe care mi l-au acordat, deși nu cred că îl merit. Nu prea cred în diverse premii și gale, am mai spus-o. Cred însă în băieții de la tikitaka.ro, măcar și pentru faptul că reușesc să țină practic un site de sport doar cu pasiune.