Și pentru care Hagi e unic. Știu că v-ați obișnuit cu titluri de genul ”X lucruri care nu se știu” despre ceva/cineva. Dar Hagi, care împlinește astăzi 50 de ani, e mare tocmai pentru lucrurile pe care le știe toată lumea despre el. Ordinea e, mai mult sau mai puțin, aleatorie.

1. Oriunde mergi, Hagi e primul, dacă nu singurul, lucru pe care îl știu străinii despre România. Mie așa mi s-a întâmplat peste tot. Plus Nadia și Dracula, dar în primul rând Hagi. În Turcia, după ce am îmbrăcat și un tricoul al lui Galatasaray cu Hagi, am devenit vedeta momentului, deși, evident, nici măcar nu semănam cu adevăratul Hagi. Majoritatea vânzătorilor mi-au oferit și reduceri. Ce-i drept, astea e posibil să n-aibă legătură cu Hagi, ci să fie pur și simplu tactica lor clasică. A mers

2. Pentru nimeni n-am mai ieșit cu atâta convingere pe stradă. Mă pregăteam să intru la liceu în 1994. În prag de examene, nu m-am putut abține să ies totuși pe stradă la bucuriile Mondialului. Sunt convins că mulți dintre voi au făcut la fel. Niciodată de atunci nu mi s-a mai întâmplat să ies pe stradă cu atâta convingere. Mi-a plăcut în stradă și-n 1998, am fost și la diverse proteste, am ieșit și după alegerea lui Iohannis, dar n-a mai fost la fel.

3. A marcat cel mai frumos gol din istoria naționalei României. Nu pot verifica asta, nu le-am văzut pe toate. Dar sunt aproape sigur că dacă vă întreb care a fost cel mai frumos gol marcat vreodată de naționala României, majoritatea o să spuneți că ăsta. Dansul e de după e cel puțin la fel de celebru.

4. Și cele mai multe goluri pentru națională. Din păcate, era cât pe ce să strice asta Mutu. Din fericire, n-a reușit.

5. A jucat și la Barcelona, și la Real. Să mă anunțați când un român va mai reuși așa ceva. E adevărat, nu sunt fanul mutării între rivale. Dar la nivelul ăsta, pentru un român, e o performanță uriașă și, probabil, inegalabilă în viața asta…

6. Niciun alt (fost) sportiv n-a investit în sport cât Hagi. Deși poate alții au câștigat mai mult. Academia Hagi are și destule controverse, dar ca investiție este unicat. Alți sportivi n-au câștigat suficient ca să poate investi în sport, alții n-au avut imaginea lui Hagi, dar asta nu diminuează cu nimic faptul că Hagi e singurul care încearcă să dea înapoi sportului pe măsura a cât a primit. Nu doar pricepere, ci și forma ei mai concretă – banii! Și n-a cumpărat vreun club mare, de pe urma căruia să scoată profit, ci a pornit de la zero o Academie care să producă, poate, cândva, un nou Hagi. Moștenirea lui Hagi e cât se poate de concretă.

7. Ca fotbalist, a fost unic. N-are sens să comparăm dacă a fost mai mare  sau mai mic decât Dobrin sau decât Balaci. Ideea e că nimeni n-a fost ca el, așa cum el n-a fost ca alții. Dacă-i vezi doar picioarele, îi recunoști mișcările. Dacă vezi doar finalul golurilor marcate, recunoști autorul.

8. Hagi e faimos și pentru perlele lui. Pe nedrept, aș zice. E adevărat că nu vorbește cum joacă fotbal. Meseria mi-a oferit însă privilegiul de a-l avea ocazional față în față pe Hagi. La prima întâlnire, de emoție, cred că m-am bâlbâit mai mult ca la primul examen, iar de driblat n-am driblat nici la FIFA ca Hagi. La următoarele întâlniri am constatat nu doar că Hagi, cel pe care-l consideram un Zeu imposibil de atins, poate fi un om obișnuit, ci și că, la dialogul față în față, fondul vorbelor lui e mult mai coerent decât forma. La puțini oameni de fotbal am simțit atâta pricepere, pasiune și motivație.

9. E singurul patron-antrenor. Cu acte, că altfel sunt mulți. Ca antrenor se spune că n-a reușit. O Cupă a Turciei e însă echivalentul a mai mult decât au reușit majoritatea antrenorilor români. A greșit începând prea de sus, dar a suferit mai mult decât am suferit noi pentru acel eșec la națională. Acum a pornit de cât de jos se putea, mai întâi ca patron de echipe de juniori, acum și ca antrenor de seniori al clubului pe care îl patronează. Timpul va spune dacă a reușit.

10. Ianis. Eu chiar cred că va fi fotbalist. Și că, într-o zi, nu va mai fi nevoie de jr. pe tricou pentru că el va fi Hagi, nume care-i este astăzi o povară cel puțin în aceeași măsură în care-i este un avantaj.

La mulți ani, Gică! E o zi cu adevărat specială.