E imaginea clasică a oricărui meci încheiat la lovituri de departajare. La mijlocul terenului, o echipă pornește într-un sprint al bucuriei în care l-ar ajunge și pe Usain Bolt, iar cealaltă echipă se prăbușește la pământ de parcă ar acea plumb în picioare.

După un cantonament ca al unor echipe de profesioniști, amatorii care și-au urmat visul de-a prinde Meciul de Legendă au jucat o finală precum a unor fotbaliști profesioniști. Cu emoții, cu dramă, cu accidentări, cu bucurie, cu goluri, cu răsturnări de situație, cu tot ce presupune un meci al cărui trofeu e extrem de valoros: o partidă contra unor legende, pe Arena Națională, în deschiderea finalei Cupei României.

Meciul începe cu o favorită. Cotele sunt pentru echipa lui Emerich Ienei, în timp ce echipei antrenate de Mircea Rădulescu i se acordă șnsa a doua după câteva antrenamente în care rivalii s-au putut studia reciproc. Poza comună de la începutul partidei e singurul moment de prietenie pentru următoarele două reprize a câte 30 de minute.

Trebuie să începe la timp pentru că și aici, ca-n fotbalul mare, televiziunea impune rigoarea respectării orelor, iar meciul e în direct pe sport.ro. Celebra perioadă de tatonare nu există. Miza e prea mare. Atât de mare încât amatorii noștri mai uită și că forma lor fizică nu le permite neapărat să reziste unui meci întreg pe teren, fie el și de doar 60 de minute. Dar mai contează? În față nu sunt Balaci, Dan Petrescu, Cîrțu, Belodedici, Rotariu sau Tudorel Stoica. Nu încă. Deocamdată sunt alții ca ei.

Vă spuneam că “galbenii” lui Ienei sunt favoriți. Ei bine, exact echipa “portocalie” a deschis scorul. Cumva contrar cursului jocului, ca să preluăm și limbajul de lemn al fotbalului mare, scorul devine 1-0 pentru băieții lui Mircea Rădulescu.

Bucuria e mare, dar rezervată. Adversarii reiau repede – mai au mai bine de o repriză să revină. De voie, de nevoie, echipa aflată în avantaj parchează autobuzul în apropierea careului și încearcă să păstreze rezultatul. Dramatismul abia începe. Autorul unicului gol de până atunci se accidentează! Trebuie schimbat, regulile îi permit să revină mai târziu, dar să vedem dacă-i permite și genunchiul. “Să-mi spui dacă poți să mai joci”, îi transmite Mircea Rădulescu. “Pot și într-un picior”, vine ferm răspunsul, care-l bucură doar parțial pe antrenor. “Voința e sus de tot, nu întotdeauna și putința e acolo, dar e incredibil cât de mult își doresc”.

“M-a sunat mama îngrijorată să vadă dacă sunt bine. Nu puteam să-i răspund în timpul meciului, dar îi spun acum: sunt bine, mama!”, transmite la final eroul primei reprize, în interviul pentru ProTV. Aproape ca la profesioniști, și aici!

Într-adevăr, pe teren concentrarea e maximă, nu e timp de telefoane. Se vorbește permanent, se cere concentrare, se strigă la coechipieri, mai e certat și arbitrul din când în când. “Galbenii” profită de problemele adversarilor, au ocazii, atacă mai mult, iar până la urmă Fotbalul Adevărat îi răsplătește: reușesc să egaleze cu câteva minute înainte de final. Nimeni nu vrea lovituri de departajare, nici “benzină” nu prea mai e, așa că se joacă direct la o poartă la alta, nu mai e timp de răbdare și construcție.

Vine și ultimul fluier, singura soluție rămâne cea mai dramatic – loviturile de departajare. Se stabilesc primii cinci executanți ai fiecărei echipe, jucătorii se așează la mijloc – emoțiile ating cote alarmante, se țin de umeri, ai zice că se cunosc de-o viață, iar la mijloc e chiar Cupa României, nu doar meciul de deschidere.

Loviturile de departajare încep tot după cronometrul televiziunii. La a doua serie, “galbenii” ratează. Bucuria adversarilor e totuși reținută. Nimic nu e hotărât. Abia la ultima serie vine momentul izbăvitor. “Portocaliii” nu ratează niciun penalty! Nebunia se declanșează instant și simultan cu dezamăgirea adversarilor.

Câștigătorii se pregătesc deja pentru “trofeul”: marele meci cu legendele, duminică, de la 19:30 pe Arena Națională și, în direct, pe sport.ro, în deschiderea finalei Cupei României. Scandările vin firesc: “Să vină Balaci!”, “Mergem pe Arena!”, “Duckadam-ul nostru!” se aude din grupul învingătorilor. De partea cealaltă, lacrimile învinșilor nu se pot masca. Antrenorii sunt cei care-i consolează și, cu experiența lor, dau semnalul de fair-play.

Echipa lui Mircea Rădulescu se califică la Meciul de Legendă. Toți participanții au învățat și ce înseamnă victoria și eșecul în sport. Doar unii vor juca duminică seara cu Stelea, Duckadam, Dan Petrescu, Negrilă, Ungureanu, Belodedici, Săndoi, Tudorel Stoica, Sabău, Rotariu, Balaci, Adrian Ilie, Cîrțu și Dănciulescu. Cu toții vor vedea apoi și marea finală a Cupei României, împreună. Legenda merge mai departe.

…

P.S.: Televiziunea la care lucrez, ProTV/sport.ro, este partner al Cupei României și va transmite finala (ProTV) și Meciul de Legendă (sport.ro)