Ne-am calificat, suntem (turneu) finaliști, nu vom câștiga Cupa. Avem vreo 8 luni să facem lotul, să dăm jos și să punem selecționeri, să ne enervăm pe la meciuri amicale. Și, una peste alta, să ne plângem că avem un fotbal de doi lei (spre deosebire de rugby, bineînțeles) și, mai ales, una campionat praf. Eu nu cred că e chiar așa, dar asta contează mai puțin, nu e ca și când pot sau măcar vreau să conving pe cineva.
Astăzi mă miră altceva: că ditamai conducerea tehnică a naționalei (aproape toată, nu mai știu exact cine, că e prea numeroasă) se plânge permanent cât de slab e campionatul și ce puțini jucători mai dă el. Mă întreb și eu oare cum mai vin la națională băieții ăia dacă fix cei care-i cheamă le repetă non-stop cât sunt ei de slabi?!
Culmea e că “slabii” ăștia din țară au adus până la urmă calificarea. Cel puțin asta arată cifrele. Deși au jucat semnificativ mai puțin decât stranierii (un sfert din totalul minutelor și doar un jucător în top 10 cei mai folosiți), fotbaliștii din țară au marcat aproape jumătate din goluri. E adevărat, golurile noastre sunt sublime, dar aproape lipsesc cu desăvârșire. Chiar și așa, 5 din 6 le aparțin lor, prin Budescu, Papp și Rusescu. De precizat că atât în cazul minutelor, cât și al golurilor am luat în calcul clubul la care jucătorul era la momentul fiecărui meci! Pe jucătorii care au evoluat și în țară, și afară pe parcursul preliminariilor i-am atribuit la general zonei în care au evoluat mai multe minute.