Mi-a plăcut atmosfera…

Și de aia m-am dus la stadion la Dinamo – Astra. Pentru că #fotbalulsetraiestepestadion și știam că va fi o atmosferă faină. 20.000 de spectatori nu-s vreun record, dar sunt mult peste majoritatea meciurilor de la noi. Iar dinamoviștii sunt astăzi, ca implicare în meciuri, peste toți ceilalți din liga întâi. Un meci cu o ambianță plăcută trece incredibil de repede, prinde viteză și în teren și îți pare rău când se termină. Mai mult, la Dinamo nu doar galeria face atmosferă, ci, în multe, momente, întreg stadionul!

Nu l-am cunoscut pe Cătălin Hîldan decât din ziare și din meciurile de la TV. Nu știu dacă e “unicul căpitan”, Dinamo are totuși o istorie cu mulți Fotbaliști. E impresionantă însă pasiunea pe care o generează și demnă de respectul oricui, indiferent ce culori poartă pe stadion.

… nu și bădărănia

Normal că nu putea fi totul perfect. Coregrafia a fost frumoasă, aplauzele din fatidicul minut 74 au fost impresionante, încurajarea a fost cvasi-permanentă, indiferent de joc și de scor. Dar o parte dintre cei care au făcut toate astea posibil a găsit interesant să strice cel mai frumos moment. La pauză, clubul a avut ideea foarte bună de a-i premia pe toți juniorii dinamoviști chiar în fața galeriei. Fanii au avut ideea foarte proastă de a-i provoca pe copii să strige tot felul de măscări, inclusiv “să-i f$#% familia”. Grețos. Dacă asta înseamnă să fii ultras, prefer să rămân cetățean.

Mi-a plăcut Astra…

A câștigat meciul pe baza valorii evident superioare. Dinamo și-a arătat limitele, a demonstrat încă o dată că în realitate rezultatele îi sunt peste așteptări, e la limita playoff-ului. În schimb, Astra are cel mai valoros lot, la bătaie cu Steaua și mult îninatea celorlalte. Se vede și doar din atingerea mingii de către Budescu, Teixeira sau De Amorim, din ușurința cu care pare că pasează uneori.

… nu și comportamentul antrenorului ei

E și meritul lui Șumudică pentru locul ocupat de Astra, dar poate lua trei titluri la rând că tot rămâne corigent la civilizație. Am stat chiar în spatele băncii Astrei, în primul rând. Tot stadionul l-a aplaudat pe Șumudică atunci când a dus o coroană în Peluza Cătălin Hîldan în semn de omagiu. Care primul lucru pe care-l face însă după ce echipa lui marchează? Nu, nu se duce spre propriii jucători. Nu, nu se bucură împreună cu restul celor de pe banca Astrei. Mai întâi se întoarce către tribună și o incită cu diverse semne golănești. Poate ar fi ținut scuza că s-a răzbunat pentru eventuale injurii pe care și le-a auzit, dar la sfârșit ce credeți că face? Nu, nu condamnă eventualele injurii. Ba din contră, împreună cu dinamoviștii înjură Steaua! Greu să mai înțelegi ceva.

P.S.: apropo, vă invit să folosiți hashtagul #fotbalulsetraiestepestadion atunci când postați ceva de la un meci văzut pe viu. Poate așa ne strângem mai mulți prin tribune.