Am citit și eu ceea ce pompos se numește “Planul strategic pentru dezvoltarea fotbalului din România 2015 – 2020”. Dacă aveți câteva zeci de minute de pierdut, puteți să-l citiți și voi. Altfel trebuie să mă credeți pe cuvânt cam despre ce e vorba.

Majoritatea ideilor celor peste 70 de pagini sunt corecte. Formulate pompos, într-un limbaj de lemn atât de drag lui Răzvan Burleanu, unele obiective sunt ridicol de evidente. Cine nu vrea calificarea la toate turneele finale, “creșterea numărului de jucători de elită identificați” sau “identificarea arbitrilor talentați”?! E ca și când Guvernul ar veni și ar zice că obiectivele strategice sunt creșterea salariilor, imbunătățirea educației și sănătății, respectiv construirea de autostrăzi. D’oh, nu cumva vrem scăderea salariilor, decăderea educației și sănătății, respectiv demolarea autostrăzilor existente? Sigur? Sigur, sigur? La fel, FRF nu avea mai bine obiectiv necalificarea la turnee finale, ratarea jucătorilor talentați și găsirea arbitrilor netalentați?

Probabil că e firesc ca un plan strategic să conțină astfel de obiective evidente. Ca să le atingi, trebuie mai întâi să le fixezi, iar Burleanu a fixat sute de astfel de obiective. Să fie primite! În schimb, se regăsesc în respectivul document prea puține acțiuni concrete pentru îndeplinirea obiectivelor respective. Există câteva, nu sunt nici ele vreo inovație, le găsiți în document, dar apare altă problemă. Nu li s-a fixat niciun termen! De exemplu “implementarea proiectului de pregătire centralizată a juniorilor prin centrele Regionale de Excelență”. Ok, când? Și, eventual, cum și cu cât? Sau “mărirea numărului de echipe din liga a III-a prin creșterea numărului de serii de la 6 la 8”. Trecem peste faptul că acum sunt cinci serii, o fi o scăpare (în cel puțin două locuri, plus discursul citit). Când trecem la 8? 8 serii de câte echipe? Care e baza aceste decizii? Nimic în document. Campania “Transformă ulița în stadion”! Ok, dar când, cum și de ce se face? Din nou, nimic în document. 

Sunt zeci și zeci de astfel de exemple de măsuri teoretic concrete, practic fără termen. Or fi toate prevăzute pentru 2020, când se încheie, apoteotic, planul strategic? Sau, de ce nu?, în 2015, că tot e moda cincinalului într-un an la FRF.

Culmea, cel mai supărător lucru nu e că “Planul strategic” pare făcut doar pentru un discurs pompos de sforăitor. Chiar mai grav mi se pare că nu s-a găsit nimeni, dar nimeni!, din vreo 200 de participanți, să pună măcar niște întrebări! Să-și spună părerea. Despre planul strategic, despre anul cu Burleanu, despre buget, despre vreme, despre orice! Să-l laude măcar, dacă să-l critice e periculos! Nu, dorm pe ei, la propriu!, după care se plâng ce greu e cu fotbalul.

Ditamai conducătorul de fotbal pare că a venit la Adunarea Generală doar pentru un meci și un șpriț “moca”, plus un pui de somn în sediul FRF. Păi atunci, ce să mai zic, dormi liniștit, omule de fotbal, Burleanu veghează pentru tine! Singurul care a avut ceva de obiectat în ziua Adunării, dar de la distanță, e Hagi – însă și replica lui a fost strict subiectivă, pe problema punctuală a fiului său și a fotbaliștilor săi, nu atât de mult a fotbalului.

Așa că, omule de fotbal, să nu te mai aud că te plângi, n-ai niciun drept când te trezești din somn! Nu veni peste trei luni să zici că de ce facem aia sau aia, de ce facem opt serii la liga a treia, să facem 6 sau 14 sau 128! Nu, nu, nu! Dormi linitit, ai acceptat că Burleanu veghează pentru tine.

foto: Mediafax Foto