De ce Simona Halep e tot ceea ce naționala de fotbal nu e. Și viceversa

Nu pupă iconițe pe teren, eventual rupe rachete. Mă îndoiesc și că refuză să meargă cu spatele cu autocarul de teama ghinionului. Atacă de câte ori are ocazia, punctează regulat și câștigă aproape de fiecare dată. Nici dacă ar putea nu ar juca la egal. E în top 10 mondial, dar e incontestabil acolo, nu printr-un sistem de calcul fericit. Se califică în finale nu pentru că acolo ajung jumătate din jucătoare, ci pentru că le învinge pe toate celalalte din jumătatea ei.

Publicul o încurajează ca la fotbal, asta în timp ce naționala de fotbal e încurajată ca la tenis.

Din cauză că se califică la Euro doar pentru că merge jumătate de Europă. Din cauză că râde toată lumea că e locul 7 mondial, nu crede nimeni că merită să fie acolo, nici măcar cei ce se ocupă de ea. Din cauză că nu atacă niciodată, marchează extrem de rar și câștigă și mai rar. De frică să nu piardă, joacă la egal și când dă impresia că poate lejer să câștige. Tactica numărul 1 a rămas pupatul iconițelor și evitarea ghinionului cauzat de autocarul care dă cu spatele.

Comparația e evident nedreaptă. Pentru ambele părți. Pe fotbaliști nu pot să-i acuz că nu vor mai mult, cu atât mai puțin acum când măcar sunt aproape să se califice, ci eventual că nu pot mai mult și/sau nu-și propun mai mult. N-am nimic cu ei, ba chiar țin cu ei, dar nu pot să nu remarc totuși ce diferență e între ei și Simona Halep. Și pe Simona am criticat-o pentru decizia de a nu merge cu echipa de Fed Cup în Canada. A fost însă un episod, cum poate vor mai fi, dar în rest “serialul” e bun de tot. Simona nu-i perfectă, cum naționala de fotbal nu e chiar suma tuturor relelor. Mai pierde și Simona, așa cum naționala mai și căștigă. Și naționala de azi mai are excepții precum România – Ungaria 3-0, dar în cazul ei majoritatea episoadelor sunt de-o calitate îndoielnică.

În condițiile astea, ar fi trebuit să vorbesc probabil exclusiv despre superbul meci al Simonei Halep cu Viktoria Azarenka, dar, pur și simplu, primul lucru la care m-am gândit după meci a fost că Simona este tot ceea ce naționala de noastră de fotbal nu mai prea este. O campioană, o luptătoare, o valoare.

N-am putut să evit gândul că naționala de fotbal tocmai s-a bucurat că nu a trecut pe locul 1 în grupă, ci a rămas pe 2, dar s-a distanțat față de locul 3. Fotbalul încă atrage public, la stadion și la televizor, popularitatea nu e întotdeauna direct proporțională cu performanța. Fotbaliștii nu realizează ce avantaj uriaș au că sunt atât de băgați în seamă de oameni, că sportul lor e atât de iubit.

Simona Halep a trebuit să ajungă numărul 2 mondial – adică un fel de Ronaldo sau Messi în tenisul feminin, depinde de an – ca să se apropie de popularitatea lui Dodel! Crudă, tristă, habar n-am, contează mai puțin, cert e că asta-i realitatea. Poate într-o zi naționala de fotbal va fi din nou ceea ce-a fost. Posibil ca până atunci tenisul să fie numărul 1. Dacă Simona continuă tot așa, îndrăznesc să spun chiar probabil. Are aproape 24 de ani, deci mulți înainte de performanțe pentru ea și bucurii pentru noi.

Sursa foto: pagina oficială de facebook Simona Halep

Un comentariu la „De ce Simona Halep e tot ceea ce naționala de fotbal nu e. Și viceversa”

  1. c_plastin@yahoo.com'

    vreau sa povestesc o faza tare legata de nationala, iar mai departe fiecare analizeaza: sunt din satu mare si am avut (inca il mai pastrez) bilet la inaugurarea stadionului national in sectorul 112, tribuna 2, inel 1, aproape central…ghici cat a costat?150 lei…la meciul romania-grecia, proaspat sosit din antalya, fiind in bucuresti ma gandesc sa imi duc familia la stadion…ghici cat era acum biletul in zona family, mult mai proasta decat la inaugurare…160 lei…daca acest burleanu asa vrea ca suporterii sa vina la stadion, eu ii transmit ca mi se rupe de aceasta nationala…mai mult, am decis sa ma intorc tihnit la satu mare, trecand transfagarasanul, bucurandu-ma de natura, si ajungand acasa dupa miezul noptii…astfel nici nu am dorit sa vizionez un meci care se anunta mediocru, la care parca voiam sa merg, dar din cauza lacomiei unor incapabili am refuzat sa intru pe stadion…ca suporter infocat, am participat la euro 2008 si ma gandeam ca poate la anul ar fi frumos sa mergem in franta, dar mai bine nu…acest staff nu merita bagat in seama…l-am auzit pe burleanu cu felicitarile pt egal….mi-a venit sa sparg televizorul…

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.