Habar n-am de ce știrea asta n-a prea ajuns în România. După lupte „seculare”, Atelierul Brancusi din Paris este, în sfârșit, Atelierul Brâncuși. Sesizați diferența? Două „virgulițe” așezate în forma și la locul potrivit. Pare o banalitate, un lucru minor, dar în realitate e o premieră mondială ca numele sculptorului român să fie scris chiar românește în străinătate. La Paris, birocrația unui asemenea gest a fost maximă. De „vină” este artistul Mircea Cantor, stabilit în Franța și laureat în 2004 al Premiului Paul Ricard, printre (multe) altele. El mi-a explicat cât de greu a fost de fapt să obțină aprobarea de la Centrul Pompidou, cel care gestionează Atelierul Brâncuși, o sală de expoziție care „teleportează” vizitatorii în Universul casnic al sculptorului. De altfel, lucrarea e (deocamdată) temporară, aprobarea este până în martie 2017. Proiectul inițial l-a făcut în 2004! Din cei 39 de ani ai săi, aproape jumătate i-a petrecut și pentru acest proiect.
Nu sunt în domeniu, n-o să mă apuc nici de azi să scriu despre cultură. Pur și simplu mi-a spus un coleg despre eveniment, n-am găsit informații, așa că l-am contactat pe Mircea. N-a putut să-mi răspundă imediat, dar a promis că mă sună când are timp. Și, lucru rar!, s-a ținut de cuvânt. Am aflat câteva lucruri interesante. Tocmai pentru că nu mă pricep suficient, nu voi intra în detaliile proiectului, care e mult mai complex, partea cu diacriticele este doar primul lucru pe care îl vezi. Cel puțin la fel de interesant este însă și subiectul expoziției pe care o are Mircea Cantor în Atelier, „Partea nevăzută a infinitului”. O poveste a modului în care Brâncuși a fost folosit de-a lungul anilor de diverse regimuri, cum a fost manipulată imaginea lui în perioada comunistă. Expoziția face parte dintr-un program amplu al Centrului Pompidou, denumit „Politica artei”.
Am fost la Atelierul Brâncuși și mi-a plăcut simplitatea și autenticitatea locului. Sper să mai ajung o dată în perioada următoare. Expoziția lui Mircea Cantor îi adaugă peste 100 de fotografii, diverse obiecte ca timbre, bancnote, miniaturi, obținute în 17 ani de documentare a subiectului. Și speranța că, poate, după terminarea expoziție acolo vor rămâne totuși diacriticele lui Brâncuși.
Găsiți Atelierul Brâncuși chiar în fața Centrului Pompidou din inima Parisului.