Cum îți sună o vacanță la schi în Spania?

Mie mi-a sunat ciudat când Clubul International de Schi al Jurnaliștilor (SCIJ) a anunțat că ediția 2015 a întâlnirii anuale va avea loc în Spania. Știam de Andorra pentru schi, dar prea puțin de Spania. Fusesem de multe ori în Spania, pe diverse „Costa”, deci pentru mare, plajă, soare. Între timp a avut loc și întâlnirea de schi, la Baqueira-Beret, în Val d’Aran, la sfârșitul sezonului trecut. Pentru că a început un nou sezon de schi, mi se pare momentul bun să vă împărtășesc experiența de acolo.

Drumul

Val d’Aran este o zonă oarecum izolată, în nordul Spaniei, în zona Pirineilor și ține de Provincia Lleida. Valea e înconjurată de vârfuri de până la 3.000 de metri, cu peste 200 de lacuri. Locuită de doar câteva mii de „aranezi”, regiunea a fost multă vreme total izolată, dar, astfel, și protejată. Până în 1948 nu exista nici un drum practicabil care să lege zona de regiunile din sud în timpul iernii. Atunci s-a construit Tunelul Vielha, la vremea respectivă cel mai lung din lume cu cei peste 5 km ai săi. În 2007 a apărut un nou tunel, cel vechi rămânând doar pentru urgențe și transporturi speciale – fusese deja desemnat drept cel mai periculos din Europa.

Conexiunea aceasta e esențială pentru oricine. Accesul în zone e dificil, probabil unul dintre motivele pentru care zona de schi nu e atât de cunoscută în afara Spaniei. Evident, nu există conexiune aeriană directă – singurele variante fiind Toulouse (mai apropiată, dar mai puține zboruri cel puțin din România) și Barcelona (ceva mai departe, dar bine legată cu România). Nici din aeroporturi conexiunile nu sunt grozave. Nu sunt trenuri până la destinație, opțiunea transportului în comun rămânând în seama autobuzelor. Nu cred că e grozavă, dar nu pot să fiu sigur – eu am mers cu o mașină închiriată din Barcelona. Dacă costul închirierii (din fericire destul de scăzut iarna în Spania) nu e o problemă, atunci opțiunea e superbă.

DSC_0046


Chiar dacă drumul durează mai bine de 4 ore, deși sunt doar 300 de kilometri. Când se termină autostrada încep peisajele superbe. Din fericire, eu n-am ascultat traseul recomandat – mai rapid – și am poposit într-o zonă aproape părăsită – între Seu d’Urgell și Sort – 50 de km singur în mașină, pe un drum devansat pentru mine doar de Transfăgărășan până acum. A meritat fiecare minut în plus.

DSC_0036

Locul

Dacă ai trecut peste obstacolul „drum” (cu tot cu zborul din România îți ocupă practic o zi la dus și încă una la întors) poposești mai întâi în Vielha – capitala regiunii autonome. Un orășel cu vreo 2.000 de locuitori și cu o liniște fascinantă. O zonă în care localnicii insistă să vorbească „araneza” – acceptată în 2010 ca a treia limbă oficială a regiunii după catalană și castiliană (spaniolă). Engleza nu e între priorități, dar oamenii sunt suficient de amabili ca să te descurci fără probleme.

În toată valea sunt multe localități, una mai mică decât alta, dar toate păstrând în mare măsură arhitectura tradițională. Casele din piatră dau un aer aparte locului, total diferit de stațiunile alpine.

#restaurant #traditional #history

A photo posted by Lucian Lipovan (@lucianlipovan) on

Baqueira-Beret este numele întregii stațiuni de schi, nu al unei localități anume. Baqueira și Beret sunt localități diferite, parte a domeniului schiabil, de unde se poate urca pe pârtii, alături de Orri, Bonaigua și Tanau.

DOMENIUL SCHIABIL

Probabil că asta vă interesează cel mai mult. Baqueira/Beret a împlinit 60 de ani în 2015, ocazie cu care a auns la 155 de km de pârtii. Există acum 103 pârtii marcate și un uriaș domeniu pentru freeride, de peste 2.000 de hectare. Baqueira/Beret a adoptat marcajele internaționale, trecând la „diamante negre” pentru pârtiile dificile – una are două diamanete negre, alte 13 au un diamant. Alte 39 de pârtii sunt de un diamant roșu, însumând 52 de kilometri. Cele mai multe sunt albastre (ușoare) – 42 de pârtii, adică 74 de km. Le găsiți pe toate aici, există inclusiv un circuit de schi fond.

dsc2

harta

Domeniul e dotat cu 34 de instalații de urcat, între care o gondolă, 19 telescaune, 7 teleschiuri. Cumva acestea sunt împărțite între instalații moderne și unele ceva mai vechi. Pot transporta aproape 60.000 de oameni pe oră. Înălțimea maximă e de 2.510 metri.

Există și peste 600 de tunuri de zăpadă artificială. Sezonul se întinde astfel, anul acesta, din 28 noiembrie până în 3 aprilie! 

dsc3

Eu am schiat acolo la jumătatea lui martie, deci pot vorbi doar despre acea perioadă. Superbă. În primul rând, a fost un an cu zăpadă din belșug în zonă, astfel că în martie încă a rezistat, deși jos se trecea și de 15 grade Celsius! Am prins un soare absolut incredibil, 5 zile din 6, care a mai stricat anumite porțiuni pentru schi, dar a fost o plăcere pentru experiența generală. N-a fost foarte aglomerat, am stat rareori și puțin la coadă la instalații. Pârtiile sunt excelent întreținute.

dsc1

Poate surprinzător, sistemul de acces e cumva depășit. Nu sunt cartele magnetice, ci cu coduri de bare și sunt scanate de oameni la fiecare instalație în parte. Wow, 2015, oameni?! Da! Interesant e că sistemul funcționează intenționat așa. Cei de acolo explică faptul că le-ar fi ușor să introducă bariere automate, dar preferă din două motive să mențină sistemul „uman”: în primul rând asigură locuri de muncă pentru localnici. În al doilea rând, toți angajații sunt instruiți să fie extrem de amabili și joviali, să salute pe toată lumea și să zâmbească fiecăruia. Și, credeți-mă, funcționează! Fără a provoca probleme. Unul din micile detalii care mi-au plăcut în mod deosebit.

PREȚURILE

Sunt mari. Proprietarii vor să fie o alternativă la Elveția. Ski pass-ul pe o zi este 49 de euro. Scade până la 36,5 / zi pentru un abonament de 7 zile. Există reduceri pentru copii. Inclusiv restaurantele de pe pârtie demonstrează nivelul de servicii, culminând cu Moet Winter Lounge. Există cazări normale, există și hoteluri de cinci stele. Prețul e justificat de ce se oferă, atât pe pârtie, cât și în jurul ei. Hotelurile sunt bune, restaurantele sunt diverse, serviciile sunt complete. Fiecare decide dacă se încadrează în propriul buget.

În momentul actual, Baqueira/Beret este vizitată peste 90% de spanioli. Inclusiv Casa Regală schiază acolo. Majoritatea celorlalți sunt francezii de peste graniță. De altfel, obiectivul proprietarilor e să se extindă cât mai mult și să se adreseze tuturor europenilor.

Interesant e că domeniul schiabil, dar și majoritatea hotelurilor, mai multe restaurante și magazine au același proprietar. Astfel, dezvoltarea stațunii este vizibil unitară, coerentă și permanentă. Anul acesta s-a dezvoltat zona de apres-ski, au mai apărut noi pârtii și instalații de zăpadă artificială și o pârtie cronometrată și filamtă automat.

CONCLUZIE

Dacă aveți suficient timp cât să sacrificați o parte pe drum și dacă vă încadrați în buget, garantez o experiență bună de schi la Baqueira/Beret. Recomand chiar luna martie și, cu puțin noroc, veți beneficia și de soarele mult mai tradițional pentru un concediu în Spania. N-am schiat în foarte multe locuri, dar, din câte am schiat, Baqueira/Beret e în top. Atât de mult mi-a plăcut, încât în vara următoare mi-am petrecut o parte și din concediul de vară în zonă.

P.S.: Pentru liniștea vacanței, la schi sau altceva, în Spania sau altundeva, vă recomand și o asigurare. Eu o fac aici.

dsc4

Un comentariu la „Cum îți sună o vacanță la schi în Spania?”

  1. Pingback: Ce-mi recomandați în zona Torino – Sestriere? | lipovan.ro

Lasă un răspuns