Răzvan Toma calculează, iar eu desenez. Nu e un secret că meseria de antrenor a devenit tot mai periculoasă. Tot mai puțini antrenori rezistă măcar un sezon pe banca echipei la care încep campionatul. Unii au norocul să mai prindă o altă echipă, dar nici acolo nu rezistă în general prea mult. Poate însă se înțelege mai bine în varianta grafică modul în care s-a ajuns aici. Răzvan Toma a scos datele pentru ultimele 15 sezoane, începând din 2000-01. Evoluția – sau poate mai bine zis involuția – e evidentă. De precizat că primele șase sezoane din fiecare grafic sunt campionate cu 16 echipe, iar în ce privește sezonul curent este vorba de datele până în etapa a 20-a, deci cel mai probabil se vor înrăutăți.

1. Numărul total de antrenori. Graficul începe de la 15, pentru că 16, respectiv 18, sunt minimum într-un sezon. În cinci din ultimele șase sezoane s-a depășit bariera de 40 de antrenori. De zece ani nu s-a mai scăzut sub o medie de doi antrenori pe echipă. Recordul aparține sezonului precedent, dar poate fi ușor depășit anul acesta.

2. Echipe cu 3+ antrenori. Cum spune și Răzvan Toma, să schimbi o dată antrenorul poate fi de înțeles. Să-l schimbi a doua oară în același sezon, mai greu. E posibil ca problema să nu mai fie antrenorul. Sezonul acesta s-a bătut recordul deja – 12 echipe au ajuns deja la cel puțin al treilea antrenor! Trei au avut un singur antrenor, iar alte trei au avut doi deja.

3. Antrenori turiști. Sunt cei care n-apucă să schimbe tricoul de pe ei, darmite paltonul. Adică au stat cel mult cinci etape la o echipă. 16 au pățit asta sezonul trecut, acum suntem la borna 9. Probabil nu batem recordul, dar podiumul îl putem prinde.

4. Răbdătorii. Din 2001, n-am avut nici un sezon în care măcar jumătate dintre echipe să-și păstreze antrenorul cu care au început sezonul. Anul trecut doar doi au rezistat. Acum avem trei: Gâlcă, Leo Grozavu și Șumudică. Cine pariază că rămân toți trei până la final?

5. Șansa debutanților. Poate singura veste bună din toată această lipsă de stabilitate e că pentru unii antrenori înseamnă șansa unui debut în prima divizie. Anul trecut 15 au debutat, e evident că s-a schimbat o generație, la fel cum s-a întâmplat și în 2006-10, dar atunci cu un procent mai mare de străini.

6. Naționalizarea. Dacă la jucători se caută soluții pentru limitarea străinilor, la antrenori pare a veni de la sine. din 2008-2009 scăderea e permanentă, cu excepția sezonului actual. Dar și acum tendința e clară: au fost patru antrenori străini, au mai rămas trei – Nicolo Napoli, Vjekoslav Lokica și Ze Maria, ultimii doi abia sosiți.