Ciudățeniile pe care le-am trăit la Euro 2016

Nu mă refer la interacțiunile mele involuntare cu diverși suporteri în timpul live-urilor din Franța, pe acestea le-ați văzut pe sport.ro și ProTV, în direct chiar. Vă povestesc din nou lucruri pe care nu le-ați văzut la televizor. Cele mai multe sunt din momentele în care lucram, deci sunt din zonele de presă, pentru că majoritar asta am făcut timp de 19 zile la Euro. De văzut, am văzut (aproape) integral doar meciurile României cât am stat acolo, iar de plimbat pe străzi am avut chiar mai puțin timp. La locul de muncă s-au petrecut însă destule ciudățenii.

Tata Puiu stă doar în partea dreaptă

Pentru Anghel Iordănescu contează prea puțin că există niște reguli în televiziune, esențiale sunt superstițiile lui. N-a contat spre exemplu că poziționarea camerelor în zona interviurilor flash făcea necesară plasarea invitatului în stânga mea, pentru simplul motiv ca la finalul dialogului să nu traverseze prin fața camerei când pleacă. Cu atât mai mult cu cât Anghel Iordănescu are obiceiul să plece oricum „înainte de termen”. „Îmi pare rău, dar eu stau în dreapta, n-ai ce face”, au fost primele cuvinte pe care mi le-a spus de fiecare dată. Trebuie să înțelegem, dacă stătea în stânga probabil aveam ghinionul de a nu ne califica din grupe… Un motiv (minor, dar e și el acolo) pentru care am scris că nu cred că mai era momentul pentru Anghel Iordănescu acum la națională.

Zona de flash interviu la stadionul din Lyon
Zona de flash interviu la stadionul din Lyon

Românii au furat o minge

Am admirat majoritatea românilor care au venit să susțină naționala în Franța, îi aplaud și acum, cei mai mulți au fost superbi, impecabili, dar la meciul cu Elveția am văzut cu ochii mei o fază jenantă. Undeva în prima repriză, elvețienii au șutat pe lângă poartă, mingea ajungând în primele rânduri ale peluzei de pe Parc des Princes, în zona unde erau cei mai mulți spectatori români. Într-o fracțiune de secundă, cel care a prins-o a ascuns-o pe sub scaun. Degeaba a venit copilul de mingi să i-o ceară. Degeaba a venit chiar și un steward să o ceară. Spectatorul nostru îi făcea nonșalant semn cu mâna să plece. Până la urmă, ca să evite incidentele, oamenii de ordine au renunțat pur și simplu la minge. Am urmărit câteva minute bune atent penibila fază.

UPDATE: un cititor, care a fost la meciul cu Elveţia, îmi spune că în cele din urmă mingea a fost înapoiată. Măcar atât…

Fețele lui Gabi Torje

După meciul cu Elveția, un mic incident tehnic a făcut să nu pot intra în direct cu interviurile pe ProTV în primele vreo 5 minute. Vina s-a dovedit a celor de la UEFA, dar contează mai puțin pentru povestea, iar ei și-au cerut scuze oricum. În primele momente sosise deja Torje la interviuri și așteptam să intru în direct. Și eu eram stresat de problemă, când oricum ai 90 de secunde cu fiecare invitat minutele trec incredibil de greu. Torje însă era atât de supărat că a reacționat extrem de urât. „Gabi, facem și noi ceva? Nu se poate așa ceva, mai stăm mult, ce naiba?”, repeta continuu către ofițerul de presă Gabi Berceanu, deși nici el, nici eu chiar nu puteam face nimic. Nu m-am enervat, deși merita măcar o replică pentru comportamentul necioplit. Până la urmă a plecat fără să dea interviu, probleme s-au rezolvat și am intrat cu alți jucători. Ulterior, la meciul cu Albania, a nimerit să intre în dialog fix pe o pauză publicitară. Puteam înregistra, oficialul UEFA l-a întrebat dacă e de acord să aștepte, i-a spus că nu e obligat, la care Torje a răspuns calm: „Nu e nicio problemă, aștept, nu ne grăbim nicăieri”. A stat câteva minute, a răspuns la toate întrebările. Parcă era alt om. Culmea, deși al doilea moment era după o înfrângere, ba și una despre chiar el a spus că e rușinoasă. Una peste alta, să zicem că trecem cu vederea primul incident.

Oamenii cu care poți vorbi

Nu comentez acum cât de fotbalist e sau nu e fiecare dintre ei. Mi-a făcut însă plăcere să dialoghez după meciuri cu Săpunaru, cu Pintilii, cu Grigore, cu Adi Popa, cu Bogdan Stancu (la primul meci, singura dată când a acceptat dialogul). De Keșeru nu mai spun, deși abia se mai ținea pe picioare, la propriu!, după efortul depus în meciul cu Elveția. Stanciu a venit la interviu în lacrimi după meciul cu Albania. Chiricheș a venit doar după primul meci, iar atunci a dovedit că nu e omul care să aibă discursul unui căpitan. Tătărușanu n-a acceptat niciun interviu și, mai mult, a făcut pe deranjatul la o conferință de presă că nu i s-a adresat o întrebare directă, ci comună cu ceilalți doi jucători prezenți. Sigur mi-ar fi plăcut să stau de vorbă și cu Raț, dar cred că l-a deranjat atât de mult acest text că nici nu m-a salutat pe acolo. Sunt convins că și cu alții ar fi ieșit dialoguri bune, dar nu ne-am intersectat la interviurile flash.

Românii iubesc naționala, deși uneori naționala nu merită

Și nu mă refer doar la joc. Sunt convins de lucrul acesta, indiferent de reacțiile de după eșecuri. Mai ales cei de afară și, în general, cei care au venit la meciuri și antrenamente în Franța. Erau disperați să ia un autograf, să facă o fotografie. Ce păcat că au avut atât de rar ocazia! Sunt sigur că ar mai fi atenuat și din critici dacă s-ar fi apropiat în modul acesta de suporteri. Hei, am făcut eu nenumărate poze cu fani, vă dați seama cât și-ar fi dorit de mult una cu fotbaliștii? Păcat că ratăm ocazii unice ca acestea din motive puerile – vezi Doamne, naționala trebuie lăsată să se pregătească în liniște, într-un buncăr, că altfel… Altfel ce? Nu obține rezultate sau ce?

Iordănescu i-a încurcat și pe oamenii de la UEFA

Toate naționalele au avut lângă ele și o echipă media de la UEFA, cu camere TV și reporteri, tot tacâmul. O echipă privilegiată, care a mai avut acces și pe la hotelul naționalei, dar altfel a respectat programul general pentru media. Problema e că, atunci când selecționer e Tata Puiu, programul pentru media e ceva relativ. În general, totul e anunțat ca închis, iar interviuri nu sunt posibile. Uneori însă, în mărinimia lui, Iordănescu se trezește să deschidă spontan antrenamentul sau să trimită niște jucători la interviuri. Pe modelul „Intrați acum, aveți 15 minute!”. Adică, dacă ești acolo bine, dacă nu, nu. ProTV a fost acolo că știe cum e cu Tata Puiu, chiar dacă evident e ridicol pentru anul 2016 modul acesta de lucru. Echipa de la UEFA e mai puțin pregătită pentru așa ceva și a ratat un antrenament deschis subit! A apărut a doua zi, cu speranța că se va deschide iar, dar… pauză!

Securitate maximă

După meciul cu Elveția, am ieșit de la zona de interviuri flash până pe gazon. Trecuse o oră după meci, stadionul se golise, echipele plecaseră. Distanța era de doar câțiva metri. Am făcut o poză cu stadionul gol și am vrut să revin pe tunel, înapoi, când m-a oprit un nene de la security. „Impossible, go that way”, mi-a spus, arătând spre colțul terenului, adică un ocol de sute de metri în total. I-am zis că abia ce am ieșit de acolo, i-am arătat acreditarea, inclusiv cu tichetul special de acces la flash, i-am arătat că acolo, la doi pași, e zona de flash, pentru care am acces. El o ține pe a lui „Impossible, impossible”. Ce să zic, pot să înțeleg că are o regulă și o respectă, dar tot mi se părea stupidă, trecusem pe lângă el și mă văzuse cu un minut în urmă. N-am avut însă de ales și am luat-o pe unde mi-a arătat, am ocolit tot. Pentru că și eu sunt însă încăpățânat, ce-am făcut?

La finalul meciului cu Franța, de pe Stade de France
La finalul meciului cu Franța, de pe Stade de France

Deși mă dureau incredibil picioarele, am parcurs alte sute de metri, pe scări și coridoare, pentru a mă întoarce în zona flash, unde aveam acces. După care m-am dus din direcția cealaltă la același om de la security și i-am zis: „Salut! Remember me?” N-a prea înțeles, a făcut niște ochi mari, a mormăit ceva, iar eu am plecat pe drumul meu.

Frigiderul cu lacăt

În centrele de presă de la toate stadioanele există pentru ziariști frigidere cu apă plată. În unele, sau poate în toate, există și frigidere cu bere, de la sponsorul oficial, Carlsberg. Nu mi-e clar însă criteriul după care se distribuie berea. Apa o servești singur, în schimb berea e în general sub lacăt. Și nu orice lacăt! După înfrângerea cu Albania, oamenii ne-au văzut însă probabil cam triști și au deschis lacătul.

Sala de conferințe de presă de la Parc des Princes
Sala de conferințe de presă de la Parc des Princes
Intrarea pe tunel pe Stade de France
Intrarea pe tunel pe Stade de France
Centrul media de la stadionul din Lyon, amenajat într-un cort uriaș
Centrul media de la stadionul din Lyon, amenajat într-un cort uriaș

Un comentariu la „Ciudățeniile pe care le-am trăit la Euro 2016”

Lasă un răspuns