Un interviu extins dintr-un ziar îmi dă întodeauna impresia de mai multă consistență decât unul de la TV. Așa că l-am citit cu poftă pe Reghecampf astăzi în Gazeta. Cu atât mai mult cu cât obișnuiește să spună lucruri în interviuri. De data aceasta însă pare că n-a prea fost în formă. Cam ca Steaua pe final de sezon, așa.

“În primul rând vreau să vă asigur de sinceritatea mea”

Așa începe primul răspuns, ba mai mult, fără ca întrebarea să aibă vreo legătură cu răspunsul acesta. De ce e nevoie să ne asigure de sinceritate? Pentru că în general e nesincer, iar acum ne asigură că e? Sau tocmai pentru că urmează ceva atât de greu de crezut? Care e sensul acestei disculpări?

“Nu, nu îmi reproșez absolut nimic”

Urmat totuși 2-3 întrebări mai jos de…

“Nu-mi reproșez decât un singur lucru. Acela că nu am reușit să câștigăm campionatul”

Decât atât, ca să parafrazez o formulă clasic greșită, dacă tot pornim și de la un mic pleonasm? Reporterul insistă la final: “Vă reproșați ceva?”

“Nu!”

Reporterul insistă: “Și atunci cine e principalul vinovat?”

“Eu! Poftim, ca să fie mulțumiți toți specialiștii! Dar…”

A urmat ceva și după dar, contează însă prea puțin, deja se anulase toată eventuala minimă acceptare a unei responsabilități, prin formularea ironică, urmată și de dar (a se vedea și mai jos).

“Vă garantez că avem cei mai buni jucători din România”

Reghecampf a mai garantat diverse lucruri de când a revenit, cum ar fi revenirea în Ghencea, întoarcerea suporterilor, că Steaua va lua titlul sau că diverși jucători vor rupe norii. Garanția s-a terminat însă mai repede decât la un produs electronic din China. Nimic nu s-a confirmat din garanțiile astea. Să zicem totuși că “garantez”-ul acesta ar fi pe bune. Păi atunci nu cumva antrenorul e problema? Pentru că explicația “n-am fost atenți în momentele-cheie”, tot din interviul acesta, e destul de subțire.

“Vă anunț ceva: Ciprian Marica încă nu și-a spus ultimul cuvânt”

Pe cât de mult mi-aș dori să se confirme acest “anunț”, este taman tipul de situație care nu poate fi “anunțată” de cineva, ea trebuie demonstrată pe teren, mai ales după un sezon catastrofal în care până și Onțel a marcat, iar Marica nu.

“Acel jucător a jucat 90 de minute și a marcat”

Sigur, el a jucat 90 de minute și a și marcat, dar în alt meci. Despre Gnohere e vorba, dar Reghecampf le cam încurcă. Să înțelegem tot contextul, întrebarea este legată de Bourceanu și declinul lui. Spune antrenorul Stelei: “Păcat de acel accident din meciul cu Dinamo când a luar cartonaș roșu, dar asta doar fiindcă domnul Cristian Balaj a văzut el că jucătorul ar fi în comă. Acel jucător a jucat 90 de minute și a și marcat… O să intre în istorie cu acest lucru domnul Balaj”. Of, of, să-l cerți pe Balaj că n-a văzut bine, dar tu să nu vezi bine cine a marcat? Gnohere a marcat într-adevăr cu Steaua, dar nu în 2-2 în Cupă, ci cu câteva zile înainte în 1-1 în campionat, când însă n-a jucat decât o repriză.

“Eu nu cred acest lucru, dar…”

Exact tipul de “dar” care anulează integral propoziția dinainte. Întrebarea e “credeți că s-a creat o coaliție din partea celorlalte echipe?”. Raspunsul complet: “Eu nu cred acest lucru, dar au fost multe decizii împotriva echipei noastre”. De unde rezultă că fix asta crede, că a fost o coaliție, dar, în ciuda sincerității anunțate în start, nu recunoaște.

Partea a doua, în ediția de mâine. Abia o aștept, dar (sic!), pe de altă parte, mi-e și puțin frică – deja ne-a certat puțin Reghecampf și-n prima parte, cu formulări de genul “Lăsați-l pe Thomas în pace!” sau “Nu mai căutați motive!”. Recomandarea mea este să se limiteze totuși la indicații în spațiul tehnic.